Incurajarea 2

In urma cu 2 ani, am incercat sa subliniez cateva puncte despre incurajare, puncte care, fiecare dintre noi ar trebui sa le avem in minte, si in inima. Insist sa scriu din nou despre tema aceasta, pentru ca observ pe zi ce trece ca tot mai putin incercam sa ne incurajam, lucru trist... Da! E adevarat, fiecare din noi trecem prin felurite incercari, dar stim cat de usor este atunci cand un frate sau o sora, ne incurajeaza cu o vorba buna, un verset, sau cu experientele lor cu Dumnezeu.

Cartea Evrei spune sa "ne indemnam [incurajam] unii pe altii", trebuie sa ne gandim serios la felul in care ne putem incuraja unii pe altii. Evrei 3:12-14 ni se reaminteste ca greutatile de pe calea ascultarii ne pot slabi hotararea de a-L urma pe Hristos- tocmai de accea trebuie sa ne incurajam reciproc. Ideea de baza din ambele pasaje citate pare a fi aceea de a ne motiva reciproc la o umblare mai stransa cu Dumnezeu, incurajandu-ne sau "indemnandu-ne" unul pe altul sa traim adevarul pozitiei noastre in Hristos, iubindu-ne semenii.

Incurajarea verbala presupune ca o persoana sa se alature alteia pornind pe un anumit drum si rostind cuvinte care au darul de a-l imbarbata pe calator sa mearga inainte pe cale, in ciuda incercarilor si oboselii. Proverbe 15:23 " Si ce buna este o vorba spusa la vremea potrivita"

Chiar daca cunoastem aceste taine, nu parem sa acordam nici o atentie efectului pe care il pot avea cuvintele, asupra altora. Aceasta il putem observa dupa modul nostru de a comunica unii cu ceilalti, cum ar fi:" Ma bucur ca te vad" sau "Trebuie neaparat sa ne intalnim odata" sau "Ce mai faci? Nu te-am mai vazut demult!" toate acestea nu sunt altceva decat un mod usor de a spune" Nu te apropia! Vezi bine ca am treaba, nu incerc altceva decat sa fiu politicos" Este trist sa observam ca, de atatea ori, in interactiuniile dintre noi, fie la scoala, la serviciu, pe strada, una spunem si alta gandim. Iar cu cuvintele nesincere, superficiale sunt tot ce poate fi mai rau. De ce? Pentru ca ele nu incurajeaza pe nimeni!

In Vechiul Testament il avem pe profetul Ieremia care ii acuza pe fruntasii religiosi pentru ca vindecau raniile poporului in mod superficial. Daca un medic din zilele noastre ar face la fel, imaginati-va. Un medic care diagnostigheaza o stare clinica potential fatala, vindecabila doar prin interventie chirurgicala, iar mai apoi recomanda lichide si cateva pastile pe zi s-ar face vinovat pentru acordarea unui tratament incorect, neglijent. Asa ceva faceau preotii lui Israel pe plan spiritual. Ei recomandau un optimist glumet, vesel(jovial) in fata judecatii pentru pacat gata sa se abata asupra lor.

Cam asa facem si noi. Este mult mai usor pentru biserici sa ofere o vindecare de suprafata, care dureaza pana la incercare. Si totusi ne multumim cu vorbe spuse din varful buzelor "Ne bucuram ca ati fost impreuna cu noi" le aruncam in graba celor care ies din biserica iar apoi ii lasam sa plece. Vorbele goale nu incurajeaza! Nu uitati asta:)

Partea buna este ca vorbele pot nu doar sa strapunga, ci si sa aduca alinare. Aceste sunt cuvintele datatoare de viata si curaj! Efeseni 4:29 "Nici un cuvant stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire,dupa cum este nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud". Cat de simplu si pe intelesul tuturor vorbeste Biblia! Tot ce facem sa facem ca pentru Dumnezeu. Dumnezeu ne vrea oameni care sa incurajam prin cuvintele noastre. Un cuvant spus la vremea potrivita are puterea de a-l ajuta pe alergator sa termine cursa. Mai mult de atat credinciosilor li se porunceste sa se incurajeze unul pe altul. Deoarece cuvintele au puterea de a-i marca profund pe oameni, este bine sa ne analizam cuvintele inainte de a le arunca in fata oamenilor. Cuvintele au puterea de a incuraja, de a descuraja sau nu au nici un fel de putere. Dumnezeu sa ne ajute sa invatam sa vorbim cu sinceritate folosind cuvinte care incurajeaza!

Amin:)